Trebuie sa castig, am nevoie sa castig, o sa castig.

Cu punct, nu cu semnul excalamrii, fiindca nu ma mir, e doar o constatare. Asa e firesc sa fie.

Ca sa nu mai intre lumea pe blog si sa vada doar cat de mult iubesc eu barbatii, ar trebui sa descriu si micile exceptii. Cele carora le declar razboi.
Prin lumea asta mare exista si niscaiva copilandri cu tente de masculi feroce care n`au priceput inca faptul ca mie nu mi se poate spune “nu”. Vreau, imi dai. Simplu.
Asa ca postul asta este dedicat tuturor celor care se intreaba “ce dracu` e cu femeia asta?! nu`si mai revine? am inteles ca e perioada de dupa, aia depresiva, sau aia violenta, dar totusi… a trecut atata timp, pana cand?! nu vede ca nu mai e nici o sansa, ce dracu` se mai chinuie sa faca?”.
Ei bine, avand in vedere ca cel vizat nu citeste blogul, sau chiar daca l`ar citi nu ar pricepe ca despre el e vb, pot sa ma explic.
Ca sa ma convingi ca lupta e pierduta, iar tu iti porti mandru laurii pe frunte, trebuie mai intai sa poti vorbi cu mine. Sa poti comunica normal, sa poti sa iesi la o bere, fara cel mai mic sentiment de disconfort. Atunci cand inca nu prea iti iese nici partea cu “buna, ce mai faci?”, e clar ca inca nu ti`au trecut toate chestiile care trebuiau sa`ti treaca. Asa ca`i loc. Si daca tot e loc, merita luptat. Pentru? Hm… fiindca asa vreau eu Alta explicatie nu prea am, doar ca nu obisnuiesc sa`mi torn mie cenusa in cap, cand iti pot turna tie benzina.
Deci, fie ca o sa treaca 2 luni sau 2 ani pana cand planul meu maret va fi dus la implinire, nu conteaza. Fie ca dragostea vietii mele o sa treaca pe langa mine si`o sa`mi puna piedica, iar eu o sa trec mai departe, iarasi, nu conteaza. Fie ca o sa trebuiasca sa muncesc, sa renunt la ce`mi place, sa`mi iau adio de la distractie sau alte lucruri dragi mie, tot consider ca merita. Pentru satisfactia aia enorma pe care o voi avea la sfarsit. Asa ca, pe masura ce devine mai greu, pe atat rasplata va fi mai mare. Bineinteles, exista sanse majore sa nu reusesc sa fac ce mi`am propus, dar asta nu inseamna ca nu voi incerca pana imi voi fi epuizat si ultimele forte. Sa revin la “fie” ca`mi place tare mult cum suna: fie ca suntem pe malul marii, imbratisati sub clar de luna, fie ca sunt la volan si tu sub roti, eu castig.
Pfiuuuu, avem timp… tot timpul pe care nu l`am avut pana acum amandoi, il am acum eu, fiindca trebuie sa castig, am nevoie sa castig, o sa castig.