Veselie generala!

Wai, sa mor de nu cea mai buna idee cand toate merg de`am`boulea e sa razi! Deci mwahahahahaha!
Maine plec. Dupa cum unii stiti si unii nu stiti. Deci nu`mi vad cele 2… 4…. hm… hai 10 (cu tot cu cele 3 matze preferate) chestii apropiate. Si dragi. Si draci. Si si. Tare “si”-ul asta. Super marfa. Cul.
Tre` sa fiu scuzata fiindca vreo 3 luni n`o sa am cu cine sa fac poante si sa aberez in halul asta (stiu ca nu exista forma verbala, am facut`o eu acuma, feel free to use).
Continuand. Ce daca n`am un chior? Da` la ce imi trebe bani? Ma duc acolo sa fac, nu sa cheltui. Unde? La greci. Feel free to delete yout playlist. Iar plec numa cu bani de tren pan` la Bucuresti. Hahahahahahaha, iar rad.
Ce mai e amuzant… hm… pai nu e sigur nici locul de munca, nici cel de sedere. =)) Puteti sa`mi scrieti pe adresa “plaja 2, scoica 1, pe dreapta”.
Ia sa mai vedem… ei, pana aici nu e dracu` asa negru. Da` cand ma gandesc ca ma gandesc sa stau vreo 3 luni acolo, adica 3 luni fara voi! probabil o sa`mi iau campii. Cine sunt acei voi? Fix 7 persoane: mama, tata, alex si dutzul, danutza si finutza si cineva care e prea adorabil ca sa nu`mi lipseasca.
Inchei. Brusc si deodata. Restu` (amicii inclusi, neamurile excluse. Mai putin 1 neam, YOU SUCK!) sper sa ne vedem cu bine. Spun treaba asta din politete, sincera sa fiu sper sa nu ne vedem deloc. Vreodata. Cu atat mai putin sa schimbam vreo vorba. Yak.
Sa inchei in stil Neverlovscian? Ok. Dragilor, cei de dupa astea 7 persoane, sunteti niste oameni de cacao, va doresc sa vi se indeplineasca dorintele de a emigra fiindca se`mpute tara.
Best wishes!

P.S.: Va rog insistent, nu ma intrebati “te`ai referit si la mine?”. Da. M`am referit.

Mmmmmbuna… seara.

Adica ar fi buna daca ar fi ceva alcool. Organismul cere, avand in vedere ca n`am reusit sa beau cum bea romanu` de vreo luna si ceva.
Astazi ma leg de soferii in devenire. Fara nici un soi de aluzie la cei pe care ii cunosc si care stau, se foshcaiesc in scaun, gandindu`se ca nu mi`am respectat promisiunea de a nu scrie despre ei. De altfel, n`am promis nimic.
Bun, dupa aceasta incursiune pe taramul logicii, sa purcedem la subiect.
Ceea ce vreau eu sa le transmit tuturor celor care au pretentii de viitori “portocalisti” se rezuma la: sunt 2 categorii de oameni, cei care au legatura cu condusul si cei care nu au. Daca faceti parte din a doua categorie, lasati`o asa. Ca merge. Pe jos. Ca pieton.
Sa vedeti… in ultimul timp, toata lumea din jurul meu se apuca de scoala de soferi. Toata lumea s`a apucat inaintea mea. Toata lumea a picat. La sala. La intrebarea “cu cat?”, raspunsul e acelasi la toti cei 150j de mii de oameni: “cu 21″. Sa mor daca inteleg… adica daca picai cu 10 erai mai prost, asa ca ai picat la limita si ca iti mai trebuia un amarat de punct, de fapt esti atotstiutor si ai avut un unic moment de slabiciune cand ai raspuns pe garduri. Wa…. wa… wai… mai. Oameni, sau nah… ce`oti fi, e PENIBIL sa sustii ca ai picat cu 21, fiindca ne gandim cu totii: “de fapt el stia, dar Dumnezeu e mare si ironic, asa ca a facut in asa fel incat sa pice imbecilul la limita ca sa se oftice si sa traversam noi strada in siguranta”. Mare e gradina lui Dumnezeu si multi soferi ii rup gardul….
Bun. Trecand peste aceste mici confuzii in exprimare, sa ne uitam putin inspre cei care se duc sa dea sala fara sa deschida o carte de teste. Deci, cum?! Serios, asa am zis si eu la inceput, si anume ca le stiu pe toate, dar nu e chiar asa de roz situatia. Asa ca am invatat, asa cum invat pentru facultate. Si am luat sala cu 25. Pentru nestiutori: 25/26.
Trecand de la lauda la cei care ajung totusi, cu chiu cu vai, la traseu. Si nu iau, d`oh. Pai daca n`ai nici un soi de veleitati auto, cum chistoalele mele sa iei?! Normal, toti au picat cu cel mai nasol politai. Crek. Pai cum dracu` se face de numa ala ia dosare? Si cum se face ca mai sunt si oameni care iau la el? In fine, voi stiti.
Acuma… despre examenul meu, poate sunteti curiosi: am mers 500 de metri, cu indulgenta. Am intors din 3 miscari. Nimic altceva. Asa ca cei ce sunt plimbati, sunt plimbati ca poate totusi stiu ceva! Daca nu stiu, ghinion.
Dar cele mai penibile cazuri sunt cele in care omul de la volan e total in copac. Nu stie ce sa faca cu mainile cand se urca la volan, le pune pe oriunde: pe semnalizare, pe stergatoare, pe schimbator, dar niciodata nu reuseste sa lase frana de mana ca sa porneasca dracu` de pe loc. Eu nu le`as da permis, iar politia rutiera e de acord cu mine. Plus ca iti dai seama si dupa constitutie ca omul nu are ce cauta la volan, aia prea scurti sau aia prea lungi nu au o treaba. Fiindca cei scurti nu ajung la pedale, iar cei lungi sunt prea dezmembrati sa poata conduce ca lumea.
Asta ca sa nu mai vb de panica…. Esti in nijlocu` drumulu` singur. Ce pana mea poti sa patesti?
Aaaa, sa nu uit inspre final sa vb si despre supermenii carora li se pare ca nu`i face pe ei un act. Cum ar fi permisul, ca doar ei sunt toti Shumy in devenire. Si eventual de tot n`aveti permis, mai beti si 3-400 de vodka, sa aveti tupeu, ca doar treji va e frica si sa calcati ambreiajul daca masina e pe loc. Cine stie ce se intampla?!
Concluzia… n`ai cu cine, mah… niste TARANI!

Revenire in forta? Fortata?

Stiu ca am disparut o buna perioada, dar bineinteles, am scutire. Zicea DeeDee ca vrea sa stie parerea mea despre EMO kids. Asadar, intai voi face o trecere in revista a activitatilor mele extra-blog, dupa care voi purcede la enuntarea opiniei.

Dupa cum bine stiti, mi`am luat permisul. Prioritatea a fost deci sa conduc. Avand in vedere ca am gasit relativ repede si fara voie o Bavarian Motors Work, am avut ce ma plimba incoace si incolo prin oras.
Dupa statusurile de pe mess, imi imaginez ca majoritatea sunteti in sesiune. Si eu fac parte din respectiva nenorocita si blestemata categorie a condamnatilor la gandire. Mai am un singur examen, cu mentiunea ca pe toate celelalte le`am trecut cu brio.

O noutate ar fi ca mi`am gasit barbat cu juma` de norma. Cam vag, nu? Ei, ghici ghicitoarea mea.

O alta foarte obositoare activitate pe care o practic cu oarece placere ar fi predatul la liceul unde am fost elev 12 ani: Eminescu. Dragul meu domn diriginte din clasa a IXa, om despre care se poate spune ca e intreg la cap, dar nu se spune, mi`a solicitat serviciile in calitate de inlocuitor al sau pe parcursul unei saptamani. Asadar, ma aflu in postura de invatatoare (clasa a IIa), profesoara de romana (clasele a Va, a Xa, a VIIa), soferita ( clasa B ) si biet student la litere. A, si diriginta la a Va. Asa ca intre proiecte pentru facultate, examene, planuri de lectie, structurari ale conversatiei, forari in adancul memoriei in vederea recuperarii cunostintelor mele gramaticale (demult apuse), numai timp de blog nu am mai avut.

Despre copiii EMO. Pai, emotional… eram si noi. Am avut colegi rockeri pe care nu`i puteam intelege in ceea ce priveste vestimentatia estivala si anume: blugi si tricouri negre. De altfel, rock am ascultat si ascult si eu.
Despre tendintele sinucigase: ca si adolescent, sau embrion aflat la pubertate, avem cu totii macar o data gandul asta. Si eu l`am avut, si acum zic inainte de examen ca prefer sa`mi tai o vena decat sa invat, si totusi inca n`am ajuns acolo. Nu e exclus, dar nici prea multe sanse nu sunt.

Machiajul excesiv e practicat de aproximativ toate categoriile de plozi, fie ca se numesc nigga-girls, emo, maneliste sau house-iste. Asa ca un machiaj nereusit nu trebuie clasificat ca a fi EMO, poate doar nu se pricepe copchilu` la cosmetica.

Hainele inchise la culoare si frizurile: problema fiecaruia cu ce se imbraca. Personal, imi place vestimentatia unui EMO. O prefer celei a unei maneliste sau alta natie de copchila cu buricul gol si alte alea pe la scoala. La fel si cu frizura: daca omul vrea sa aiba parul in ochi, cine sunt eu sa`i spun sa si`l tina in alta parte?! Va sugerez sa vizitati un liceu cat de curand, sa`mi spuneti dintre frizurile care v`au socat, cate au fost EMO.

Plansul. Sper ca e o exagerare faptul ca se intalnesc mai multe progenituri intitulate EMO si plang in statia de metrou. Ia gandeste`te, tu ca fata cand te parasea Prince Charming ce faceai? Te incuiai in camera sa bocesti si sa`ti tai venele pe muzica nu tocmai vesela, asteptand sa vina prietenele care nu puteau sa ramana indiferente la suferinta ta si deci boceati un pic impreuna. Despre baieti spun doar ca e penibil. Fiecare avem emotii, problema e ca noi, aia normali, ni le manifestam in intimitate ori daca tinem neaparat sa le facem publice, le facem printr`o criza de isterie.

Pesimismul. Trece odata cu varsta. Si eu eram cea mai pesimista copila in viata, acum fac uz de umor negru, ironie si sarcasm, insa viata are culori mai vii.

Concluzionand: in fiecare generatie au existat copii EMO, doar ca nu se numeau nicicum. La urma urmei, n`ar putea sa se drogheze si ei ca toata lumea?

Sa va spun eu care e problema generatiei actuale: asezandu`ma la catedra, baietelul de a Xa mi se adreseaza cu “tu”. Think about it…