What could have been…

Dupa o lunga sedinta de day dreaming, pe care am inceput`o ieri noapte (paradoxal), dar am continuat`o azi toata ziua, m`am hotarat sa impartasesc cu voi povestea acestui “what could have been”.
Sa incep cu inceputul… ieri seara stateam la un pahar de bere cu mama si ne povesteam lucruri pe care pana acum le`am considerat inutile. Fara sa mai mentionez secretele mamei printre care si cel de prevenire a mastitei, sa trec la subiect. Vorbeam despre relatiile mele. Asta fiindca i`am zis ca mi`a trecut prin cap sa fac un plod, just for fun. Glumeam, inca nu sunt atat de tampita, dar cine stie cum voi fi in 9 luni? De fapt, n`o sa conteze ) Dar asta in alt post.

Din vorba in vorba m`a intrebat daca am de gand sa`mi confectionez si un sot odata cu plodul, iar rasul meu maniaco-isterico-batjocoritorico-tamp cred ca a lamurit`o. Nu trebuie sa te apuci de fatat daca vrei barbat, mai corect, uita de barbat daca te apuci sa`i feti. Bun. Si vorbeam despre cat de serioasa e relatia actuala. I`am zis sa`si aminteasca faptul ca pot dicuta seriozitatea unei relatii doar dupa ce o termin. Atunci pot face o apreciere exacta si obiectiva. Asa ca, plina de nostalgie (de parca fusese barbatul ei) incepe sa`si aminteasca despre o relatie foarte palpitanta de a mea (de fapt, poate ca o fi fost si barbatul ei, doar ne`am despartit fiindca m`a inselat) care s`a desfasurat pe parcursul a aproape trei ani de zile. Avand in vedere ca acum e ok sa radem de faze care atunci nu pareau amuzante, a adus in discutie intrevederea ei cu fosta soacra. Despre care si asa mi`a zis tarziu. La care eu, revoltata, ii spun ca femeia aia poate sa`si bage ideile`n… poseta si sa`si dea cu ea de cap. Am urat`o si o s`o urasc vesnic. May I burn in hell, it`s worth it. Si incepusem sa ma revolt ca “da, mama, si ti`a zis ca din cauza mea nu se ducea asta la facultate. pai cum p$la mea?! da` cine se trezea la 6 sa incerce sa`l convinga sa mearga la cursuri, cu cafeluta facuta si alte alea?! ia mai da`o`n pana mea…”
La care mama sec: “pai cum daca i`a zis ca se insoara!”
Brava! Chapeau! Deci cand m`a cerut n`a fost poanta. Deci chiar am ras ca proasta. Deci chiar luase inelul ala?! Deci i`a zis maica`sii? Deci era pe bune…

Ce vreau eu acum sa zic… sper sa vina ziua aia cand voi putea spune “daca ziceam da, nu te cunosteam pe tine” si apoi sa`mi traiesc fericita batranetile cu the chosen one, pe care-multumescu`ti Doamne- l`am cunoscut fiindca am ras ca proasta cand m`a cerut altul. De asemenea, sper sa nu ma dau vreodata cu capul de pereti fiindca am zis nu. Si mai sper ca viitorii mei copii sa inteleaga de ce o sa`i cheme ca pe mine.

Si uite asa de ieri ma tot gandesc… oare azi aveam copii?! Oare am fi stat la el sau la mine? Oare am fi stat in chirie? Oare pastra cacatu` ala de masina pentru mine? Oare in cele din urma ajungeam sa trec peste divergentele pe care le aveam cu soacra? Oare… OARE!!!!!!!!!!!!!!!! E stresant. Partea buna e ca am destula imaginatie si putere de auto-persuasiune incat sa ma conving ca acum lucram la Tesatura iar el ar fi fost mecanic, ca am fi avut copii obezi sau anorexici sau autisti sau roscati, ca am fi locuit intr`o garsoniera toti 4-5-6 si jumate ca un copil n`ar fi avut picioare.

Si totusi… oare ce`ar fi fost?

Trecand peste asta, revin la statusul meu in care spuneam ca dintr`un “actual” dobitoc nu te poti astepta sa creasca o frumusete de “fost”. A fost un dobitoc fiindca daca nu ma insela cu muta aia de zgaria parchetul cu dintii, relatia ar fi continuat sau macar am fi luat amandoi o amintire placuta din ea. Si nu este o frumusete de “fost” fiindca nici dupa atata timp nu e in stare sa ma invite la o bere, la o vorba ca doar ce pana mea, daca nu`i convine poate sa`si ia jucarele si sa fuga la mama, precum un om matur ce se afla.

O sa`mi treaca si gandul asta. Atunci cand imi voi coase degetele pe o pereche de blugi la Tesatura ca sa`i cresc copiii ALTUIA.