ve.ve.ve.ritza

Daca n-as fi experimentat lucrul acesta, nu as fi putut scrie post-ul.

Daca as fi stiut lucrul acesta, nu l-as mai fi scris.

Nu e un tratat despre ce trebuie sa faci si ce nu, dar este o invitatie sa iei in considerare si parerea aceasta. Un gand ca toate celelalte de pe blog, dar care, intr-o anumita masura, mai poate lamuri pe unii si pe altii.
Cei vizati sunt genul de “constructori” care, odata ce-si termina “opera”, se considera indreptatiti sa o surpe. Si atunci stau eu intr-un cot si ma intreb…la ce bun?
Incepi o relatie,de regula, fiindca exista acel “ghimpe” al dorintei, si mai mult, al necesitatii.

1. La ce ai nevoie de cineva langa tine?
  
    Persoana de langa tine este un soi de proiectie a ta. O reflectie, o imitatie infidela, si, in definitiv, o extensie a propriei tale personalitati. Pastrezi pe cineva langa tine in momentul in care te regasesti in actiunile, in opiniile, in dorintele lui, mai mult decat te-ai regasi in ale altcuiva. Sau poate chiar in ale tale, iar atunci incepe casnicia.

2. Ce faci cand te saturi de o jucarie?
 
   Cumperi una noua. La cea veche te uiti cu compasiune, o mai mangai o data (eventual) si o arunci la cos.

3. De ce se intampla sa fii uneori “jucaria cea veche” ?
 

Este foarte simplu. Mai ales pentru o femeie, raspunsul ar trebui sa fie evident. Dar cine are timp sa se intoarca inspre sine si sa nu se mai judece cu acea dulce complicitate? Cam nici una dintre voi, doamnelor. Gasesti barbatul (aparent*) ideal si, evident, incerci sa-l seduci. Ce faci pt asta? Te imbraci frumos, eventual atragator, faci baie cu 70 de arome, te dai cu cel mai bun (implicit scump) parfum, te machiezi, ii gatesti, ai grija sa fie mereu subiect de discutie, nu esti nici prea cicalitoare, dar nici indiferenta, ii demonstrezi ca poti fi pe picioarele tale, ca esti realista, dar poti fi si romantica, apta de lucruri marete, etc.
   Ce se intampla dupa ce, prin toate aceste mici “trucuri”, prin aceasta pseudoarta, kitsch, reusesti in cele din urma sa-l cuceresti? Consideri ca el o sa te placa oricum, ca e un bun pe care-l detii, pt care ai platit un pret, deci e al tau, “cu acte-n regula”. Ei, ma simt vinovata sa fiu cea care va dezamageste spunandu-va ca nu e chiar asa. Cum crezi ca reactioneaza el cand tu nu mai ai nimic sa-i spui, cand vede ca nu te mai preocupi de tine, cand dimineata se trezeste langa tine iar tu ai parul ravasit, un miros mai putin placut in gura, puchini pe la ochi, si mai ales, cum se simte cand tu iti mentii cu mandrie “tinuta” toata ziua? Este normal sa caute in alta parte senzatiile pe care candva erai capabila sa i le furnizezi, dar acum pare ca ai inchis blocat accesul inspre ele.
   Concluzia…nu strica, macar din cand in cand, sa te privesti in oglinda

4. Concilierea ireconciliabilului

   Daca doamnele ar urma macar intr-o mica masura sfatul de mai sus, ar mai fi un singur lucru de facut ca totul sa decurga firesc, ca o fraza in curs de rostire.
   Domnilor, criticati sexul FRUMOS ca petrece prea mult timp in fata oglinzii. Consider ca e cazul sa ma explic pentru cei ce inca nu vad sensul frazei anterioare. Sexul FRUMOS nu e frumos si gata, trebuie sa-si mentina acea frumusete. Iar faptul ca o femeie are timp intre scoala, serviciu, familie, si alte planuri pe care de obicei le realizeaza singura, sa-si faca manichiura, sau sa se penseze, nu e de condamnat. Probabil este una dintre acele femei care au inteles mesajul de la 3. Deci, oricum tot pt a va multumi (eventual incanta) face lucrurile astea. Si atunci, lasati femeile sa faca ceea pentru care au fost create sa faca, iar dvs…fiti mai atenti cu “jucariile”.
*aparent, pentru ca de fapt, toti barbatii din existenta unei femei sunt “ideali” la momentul lor